Asta e întrebarea anului. O primesc de atât de multe ori încât nici nu mai ştiu dacă am povestit-o sau nu. Aşa că o să o fac aici.
Hai să începem cu motivul pentru care am învăţat eu doar 3 luni. Pentru că nu este unul de genul “a, pot să învăţ cu o superviteză, hai să-mi las doar 3 luni’. Nu, nu a fost aşa. Am fost semi-obligată să învăţ în 3 luni.
Eu într-a 12a nu ştiam ce vreau să fac. Nu mi se pare că într-a 12a poţi să bagi mâna în foc că ştii exact ce vrei să faci doar pentru că ai auzit de un domeniu. Dacă ai rude într-un domeniu, dacă te-ai dus să vezi cu ce se mănâncă, asta e altceva. Dar nu poţi să alegi în orb, pentru că cel mai probabil o să alegi prost şi o să regreţi după.
Aşadar, cum ziceam, eu nu ştiam ce vreau. Toţi colegii mei erau foarte hotărâţi – ori Politehnică, ori Medicină. Am fost clasă de mate-info intensiv informatică, deci majoritatea vă imaginaţi unde se duceau. Eu ştiam cumva că îmi place medicina, dar nu eram foarte sigură. Se apropia bacul şi eu tot nu ştiam ce să fac. Aşa că am fost sfătuita, bineînţeles, să nu dau la medicină, că oricum nu mai am timp, să mă focusez pe bac şi să dau la o facultate adiacentă, dacă tot îmi plac biologia.
Mi s-a mai spus că oricum nu ştiu chimie şi n-am timp să o învăţ, ceea ce în parte era adevărat. Şi acum v-aş spune că nu e ok să ascultaţi sfaturile altora, dar, privind retrospectiv, dacă nu dădeam la facultatea de Biologie şi nu intram la medicină anul următor, nu cunoşteam oamenii pe care i-am cunoscut şi nu legam nişte prietenii extraordinare.
Revenind, zis şi făcut, am dat bacul. Am luat 9.86, o medie de care atunci mă mândream, dar legat de care mi-am dat seama ulterior că nu contează la nimic. Apoi am zis că hai să dau la facultatea de Biologie. Admiterea era pe bază de dosar, adică media de la bac. Am intrat prima sau a doua, am intrat la bursă. Eram cumva fericită pentru că mă gândeam că sunt 3 ani în loc de 6 şi o să îmi placă, că doar îmi place biologia, nu?
Am ajuns acolo şi mi-am cunoscut colegii. Cu excepţia câtorva oameni, care mi-au devenit prieteni buni şi cu care şi acum vorbesc, era plin de oameni care dăduseră admiterea la medicină şi nu intraseră, automat plini de frustrări, per total nu genul de oameni cu care să vreau eu să stau.
Acolo am cunoscut-o şi pe A, o tipă extraordinară, pe care o ador şi acum. M-am împrietenit cu ea pentru că făceam lp-urile împreună. Era foarte, foarte inteligentă şi automat eu gravitez către oameni de genul. Mergeam împreună la lp-uri, dar ea zicea deseori “bă, ce căutăm noi aici?” şi cumva, sentimentul ăsta de neapartenenta s-a perpetuat, dar niciuna n-a făcut nimic legat de asta.
A venit sesiunea. Eu, pregătită, am mers la examenul de anatomie, am luat 10, totul bine. Era un examen pe care puteai să-l dai în semestrul 1 sau să-l dai la final de semestru 2, la alegere. Eu am ales să îl dau în prima sesiune, ca să nu mă aglomerez. Am observat că A nu a venit la examen, dar am zis “eh, poate vrea să îl dea în sesiunea 2”. La al doilea examen în schimb, chiar nu mai ştiu despre ce era, ceva cu sistematica nevertebratelor dacă nu mă înşel, eu am mers, dar A nu a venit. Am dat examenul, totul bine, iar când am ajuns acasă m-a sunat A. Am întrebat-o de ce n-a venit la examen, şi mi-a zis “băi, n-am vrut să-ţi spun înainte de examen, ca să poţi să te concentrezi cum trebuie, dar eu renunţ. Îmi îngheţ anul aici şi o să dau la medicină”. Bineînţeles că mi-a picat cerul în cap, doar ea era unul din puţinele motive pentru care eu suportam să merg la facultatea aia. Apoi a urmat o semi-depresie, n-am mai mers la facultate câteva zile, şi întrebarea constantă “dar eu ce fac cu viaţa mea?”.
Ştiam că vreau medicină, dar era în APRILIE. Mai era super puţin timp până la admitere. Ce meditator mă lua pe mine? N-aveam nicio şansă. Le-am zis alor mei că eu nu mai pot, că vreau să dau la medicină. Au fost dezamăgiţi, bineînţeles. “De ce să te chinui, dacă ţi-e aşa bine aici? Ai şi bursă, termini în 3 ani…”.
Şi mie mi se părea imposibil. Mai ales că dacă renunţăm în prima sesiune, nu exista posibilitatea să îngheţ primul semestru şi să mă întorc. Eram în pom, şi pomul în aer. Cred că 2 săptămâni am stat într-un purgatoriu mental, în depresie şi fără nicio vizune de viitor. Biologia mă aşteptam să pot să o învăţ repede, mai ales că mereu mi-a plăcut şi am fost bună la ea. Dar a doua materie? Am urât mereu chimia, poate şi din cauza profei pe care am avut-o, am avut numai note de 5 şi 6 la liceu, nici n-am vrut să mă gândesc.
Părea totul fără speranţă. Până când cineva, căruia îi mulţumesc şi acum, a zis “auzi, dar de ce nu dai la fizică?”. Nu ştiam eu cine ştie ce fizică, dar părea un lucru fezabil, mai ales că am înţeles-o mai bine în liceu şi era mai logică decât chimia. Măcar la fizică nu aveam un handicap atât de mare. Zis şi făcut. M-am apucat în aprilie să bag fizică şi bio non-stop.
Adică non-stop? Adică 16 ore pe zi, numai asta făceam. După cum v-aţi prins, nici n-am încercat să-mi iau meditator. Nu mă lua nimeni, aşa că am zis că încerc eu. Chestia interesantă la mine, pe care mulţi dintre voi n-o aveţi, e că eu nu aveam varianta 2. La facultatea de biologie renunţasem, nu puteam să mă întorc. La medicină dacă nu intrăm, nu mai stăteam ÎNCĂ un an acasă. Aveam 3 luni la dispoziţie. Mai mult decât suficient. Asta când eşti motivat. Că dacă n-ai motivaţie, nici 2 ani nu-ţi ajung. De aia unii învaţă 3 luni şi intră, şi alţii 3 ani şi nu reuşesc. E vorba de materialul din care eşti făcut, şi de how bad you want it. And I wanted it bad enough.
Nu m-am organizat la început. Deloc. A fost haotic. Băgăm fizică în prima parte a zilei, şi biologie în a doua parte. La fizică a fost greu, dar nu mă interesa. N-aveam meditator? Căutam pe youtube. Stăteam cu indieni? Da. Înţelegeam ce zic indienii? De multe ori nu. AVeam Google? Da. Îl foloseam? Every ducking minute.
Mă plângeam? Niciodată. Era ceva în care EU am ALES să mă bag, şi am ales şi să nu mai fiu un snowflake, să mă plâng în fiecare zi cât de grea e materia şi cât de mult nu înţeleg eu. Nu, am decis să fiu pragmatică şi să pun soluţii reale în practică.
Nu e un secret aici, nu am un super-creier, doar am fost extraordinar de motivată şi determinată să reuşesc. Şi ghici ce, asta şi tu o poţi avea, cel care citeşti asta. Nimeni nu poate să întreacă un om care munceşte atât. Iar dacă combini munca, motivaţia şi puţină inteligenţă, ai o combinaţie letală.
Revenind. În timp ce parcurgeam materia la bio, îmi făceam scheme. Din păcate unele prea frumoase. Mare greşeală. Nu trebuie să fie frumoase. Trebuie să fie cât mai urâte, dar să înţelegi tu. Că frumusestea îţi scade din viteză. Îmi făcusem şi un caiet în care îmi notam chestii care nu sunt la prima vedere în Corint. Din puţinele grile pe care am apucat să le fac, îmi notam acolo chichiţe, chestii foarte importante. Mai notam şi înjurături acolo, e o metodă de catharsis excelentă.
La fizică învăţam un capitol, toată teoria, o treceam pe un caiet, apoi făceam minim câteva probleme din capitolul ăla. Aici cel mai probabil am băgat mai multe grile decât la biologie. Şi am tras mai tare cumva la fizică, pentru că mă aşteptam să fie mai greu.
După ce am terminat de trecut o dată prin materie, m-am apucat să repet. Repetăm cu voce tare, pentru că asta merge cel mai bine pentru mine, şi reluăm schemele. Când întâlneam ceva ce nu puteam să reţin, îl notăm pe caietul de care am zis mai devreme.
Numai că în aceste luni, am descoperit tot felul de carenţe în sistem. Aş fi vrut să pot să întreb pe cineva în momentul în care nu ştiam, dar n-aveam nicio şansă. Mi-a zis o prietenă că ea face meditaţii de 2 ani, dar poate să întrebe doar în timpul pregătirii, în alea 2 ore. Mi s-a părut groaznic. Tocmai de aceea, când am deschis Medinsider University, care urma să fie cel mai mare centru de pregătire din ţară, am vrut să le las elevilor posibilitatea să întrebe orice, la orice oră. Şi că asta, mai sunt zeci de lucruri greşite pe care le-am observat în sistem şi le-am schimbat. Poţi citi despre Medinsider University AICI.
Şi uşor uşor am reuşit în astea 3 luni să reţin cam toată materia. Este extraordinar de posibil dacă eşti suficient de motivat. Aşa că, nu renunţa! Şi ne vedem în următorul articol sau mail. Și dacă ai nevoie să intri la medicină cu ajutorul meu, scrie-mi un mesaj pe instagram.
Take care,
Alexa
